Fie ca-şi propune sau
nu,tot ce este scris poate fi vizualizat:uite,dacă citeşti un fragment de roman
unde este descris un drum străjuit de chiparoşi,în plin soare,nu cred să fie
cineva incapabil să-şi imagineze peisajul,aşa cum s-ar uita la o carte poştală.
În cazul scenariului
de film,care prin excelenţă este o scriitură care se adresează vizualului şi
care spune o poveste in principal prin „acţiune” şi prin „dialog”,vizualizarea
- încă din stadiul de creaţie - este
foarte importantă:ne ajută să ne dăm seama
cât film ai reuşit să scriem şi cât nu,să vedem legătura dintre
text şi film,te ajuta sa vezi/intelegi
cat poate „spune” camera lasand
cuvintele deoparte,sa sesizezi unde este dusa povestea(si trairile personajelor) de
catre”actiune” si daca mai este,eventual,nevoie sau nu de dialog,pentru
sustinere.
Trebuie sa ai un dar
anume sau este de ajuns sa stii ca filmul este „ montaj si prim-plan” (cu tot
ce presupun cele doua), ca tot ce e scris la
„actiune” se poate desfasoara simultan si nu in ordinea
in care citesti si cand personajele-si vorbesc,in background,se poate intampla
ceva?
Mai trebuie sa tii seama si de faptul ca "povestesc" mai multe camere simultan,din unghiuri diferite;camera o poate lua inaintea scriiturii sau mai poate zabovi!ca o anumita lumina "umple totul"are un rol determinant ...
Mai trebuie sa tii seama si de faptul ca "povestesc" mai multe camere simultan,din unghiuri diferite;camera o poate lua inaintea scriiturii sau mai poate zabovi!ca o anumita lumina "umple totul"are un rol determinant ...
